Pensia de întreținere pentru copil: cine o datorează, cât înseamnă și ce faceți când nu se plătește

Ambii părinți au, deopotrivă, obligația de a contribui la creșterea și întreținerea copilului lor minor. Această îndatorire nu dispare după despărțire sau divorț, ci doar își schimbă forma. În practică, părintele la care copilul locuiește își îndeplinește obligația prin cheltuielile zilnice, iar celălalt părinte, care nu locuiește cu copilul, contribuie printr-o sumă de bani numită pensie de întreținere.

Pensia nu este o pedeapsă pentru părintele care o plătește și nici un folos pentru celălalt părinte. Este un drept al copilului, care are nevoie de hrană, haine, rechizite, îngrijire medicală și un acoperiș. Din experiența dosarelor pe care le-am instrumentat, atunci când părinții înțeleg acest lucru, discuția devine mult mai calmă și mai ușor de rezolvat.

Obligația de întreținere între părinte și copil este reglementată de Codul civil și de Codul de procedură civilă, iar principiul de la care pornește legea este simplu: copilul trebuie întreținut potrivit nevoilor lui și posibilităților celui care datorează pensia.

Există două căi de a stabili pensia, iar prima este întotdeauna de preferat. Dacă părinții se înțeleg asupra cuantumului și a modului de plată, acordul lor poate fi consfințit la notar, în cadrul unei convenții, sau în fața instanței, printr-o hotărâre care ia act de învoiala părților. Avantajul este că evitați un proces lung, păstrați o relație civilizată și aveți totuși un act cu putere executorie, pe care vă puteți baza mai târziu.

Când nu există acord, pensia se stabilește de instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească. Judecătorul analizează veniturile părintelui obligat, nevoile copilului și situația concretă a familiei, apoi stabilește suma. Tot pe cale judecătorească se rezolvă și situațiile în care unul dintre părinți refuză să contribuie sau ascunde veniturile reale.

Vă recomand ca, indiferent de calea aleasă, înțelegerea să fie pusă în scris într-un act cu valoare executorie. O promisiune verbală că se vor da bani lunar nu vă ajută cu nimic în ziua în care plățile încetează.

Legea stabilește anumite limite în funcție de numărul copiilor și de venitul lunar al părintelui obligat la plată. Ca regulă, cuantumul se raportează la venit astfel:

Pensia poate fi stabilită în două moduri, iar alegerea contează mai mult decât pare. Poate fi fixată ca procent din venitul lunar al părintelui obligat, caz în care suma crește sau scade odată cu venitul, sau ca o sumă fixă în lei, care rămâne aceeași indiferent de cum evoluează salariul.

O limită importantă pe care o prevede legea este că părintele obligat nu poate fi lăsat fără mijloacele proprii de trai. Cu alte cuvinte, pensia se stabilește în raport cu nevoile copilului, dar fără a-l aduce pe cel care plătește în imposibilitatea de a se întreține pe sine. Instanța caută un echilibru între aceste două interese.

Atunci când părintele obligat nu are venituri declarate, nu rămâne fără obligație. Instanța poate avea în vedere venitul minim pe economie sau alte elemente care arată capacitatea reală de a contribui. Din păcate, am văzut multe situații în care veniturile sunt ascunse tocmai pentru a diminua pensia, iar aici probele pe care le aduceți fac diferența.

Ca regulă, pensia se datorează de la data la care este cerută prin cererea de chemare în judecată și se plătește lunar. De aceea contează mult momentul la care formulați cererea, pentru că perioada anterioară, în care ați tot sperat la o înțelegere amiabilă, riscă să rămână neacoperită.

Obligația de plată durează, de regulă, până la majoratul copilului, adică până la împlinirea vârstei de 18 ani. Dacă însă copilul devenit major își continuă studiile, obligația se poate prelungi, în condițiile legii, atât timp cât studiile continuă, fără a depăși, de regulă, vârsta de 26 de ani. Prelungirea nu operează automat, ci trebuie dovedită continuarea efectivă a studiilor.

Vă atrag atenția asupra unui aspect practic: majoratul nu stinge singur plata în toate cazurile, dar nici prelungirea pentru studii nu se presupune. Fiecare dintre aceste situații trebuie clarificată din timp, ca să nu ajungeți fie să plătiți fără temei, fie să rămâneți fără sprijin exact când copilul are cel mai mult nevoie.

Pensia de întreținere nu este fixată pentru totdeauna. Ea poate fi majorată sau redusă atunci când se schimbă în mod serios împrejurările avute în vedere la momentul stabilirii ei. Viața se schimbă, iar legea permite ca pensia să urmeze aceste schimbări.

Majorarea se justifică, de exemplu, atunci când cresc nevoile copilului, cum ar fi la începerea școlii, apariția unor cheltuieli medicale sau continuarea studiilor, ori când cresc semnificativ veniturile părintelui obligat. Reducerea devine posibilă atunci când veniturile părintelui scad real, când acesta mai are în întreținere și alți copii, sau când situația copilului s-a schimbat.

Modificarea nu se face printr-o simplă hotărâre a unuia dintre părinți de a plăti mai mult sau mai puțin, ci tot printr-o înțelegere pusă în formă legală sau printr-o cerere adresată instanței. Dacă reduceți din proprie inițiativă suma, riscați să acumulați datorii și să fiți executat silit pentru diferență.

Aici ajung, din păcate, multe dintre dosarele cu care vin părinții la mine. Aveți o hotărâre sau un act executoriu, dar banii nu mai vin. Primul lucru pe care trebuie să îl știți este că o hotărâre judecătorească sau o convenție notarială privind pensia se pune în executare. Nu rămâneți fără pârghii.

Pașii concreți, pe scurt, sunt următorii:

Mulți părinți nu știu că neplata pensiei nu este doar o problemă civilă. Atunci când cel obligat, deși are posibilitatea, nu plătește cu rea-credință pensia stabilită, timp de o anumită perioadă, fapta poate constitui infracțiunea de abandon de familie. Este un instrument serios, care de multe ori determină reluarea plăților chiar înainte de finalizarea procesului penal.

Vă recomand totuși să priviți calea penală ca pe o soluție la care se ajunge atunci când celelalte mijloace au eșuat, nu ca pe un prim pas. Scopul rămâne întotdeauna ca cei care au de suferit cel mai puțin din acest conflict să fie copiii. Eu folosesc toate mijloacele legale pentru a vă apăra drepturile, însă aprecierea asupra vinovăției și a sancțiunii aparține instanței.