Contestarea unei decizii de impunere: de la contestația administrativă la instanță
O decizie de impunere sau un act administrativ-fiscal nu rămâne definitiv doar pentru că ați primit plicul. Aveți la dispoziție o cale administrativă prealabilă, iar dacă aceasta nu vă dă dreptate, instanța de contencios fiscal. Vă explic pașii, termenele și ce puteți obține efectiv.
Ce act ați primit și de ce contează
Cele mai multe nemulțumiri legate de fisc pornesc de la o decizie de impunere, adică actul prin care organul fiscal stabilește că datorați o sumă suplimentară de plată. Alături de ea pot veni un raport de inspecție fiscală, o decizie privind accesorii (dobânzi și penalități), o decizie de instituire a măsurilor asigurătorii sau un titlu de creanță. Toate acestea sunt acte administrativ-fiscale și toate pot fi contestate.
Important de reținut din prima clipă: actul produce efecte chiar dacă nu sunteți de acord cu el. Suma devine exigibilă, iar fiscul poate trece la executare dacă nu reacționați la timp. De aceea data la care ați primit comunicarea, fie prin poștă cu confirmare de primire, fie în Spațiul Privat Virtual, este punctul de la care încep să curgă termenele. Notați-o și păstrați plicul sau dovada electronică.
Primul pas: contestația administrativă, în 45 de zile
Înainte de a merge la judecător, legea vă obligă să parcurgeți o etapă prealabilă. Contestația se depune la organul fiscal care a emis actul, în termen de 45 de zile de la comunicare. Este un termen de decădere: dacă îl pierdeți fără un motiv întemeiat, riscați să nu mai puteți ataca actul deloc. Nu este o simplă formalitate, ci ocazia reală de a corecta lucrurile fără proces.
O contestație bine făcută nu se rezumă la a spune că nu sunteți de acord. Trebuie să arate concret ce contestați și de ce, cu argumente de fapt și de drept și cu documentele care vă susțin poziția.
Practic, o contestație ar trebui să cuprindă:
- datele dumneavoastră de identificare și actul atacat, cu număr și dată
- suma și capetele de impunere pe care le contestați, punct cu punct
- motivele, sprijinite pe articolele de lege și pe situația de fapt reală
- probele: facturi, contracte, extrase, corespondență, expertize
- ce solicitați: anularea totală sau parțială a actului
Ce se întâmplă cu contestația și ce greșeli să evitați
Contestația se soluționează printr-o decizie a structurii de soluționare din cadrul administrației fiscale. Rezultatul poate fi admiterea (totală sau parțială), respingerea sau, în unele cazuri, desființarea actului cu refacerea inspecției. Atenție, organul fiscal care decide aparține tot administrației fiscale, motiv pentru care această fază nu înlocuiește controlul instanței, ci îl precedă.
Greșelile pe care le văd cel mai des sunt aceleași an după an: depunerea peste termen, contestarea "în bloc" fără a separa exact sumele și motivele, lipsa documentelor justificative și formularea unor argumente generale care nu pot fi verificate. Fiecare dintre ele slăbește dosarul, inclusiv pentru etapa următoare, în fața judecătorului.
Pasul doi: contenciosul administrativ-fiscal, în fața instanței
Dacă decizia de soluționare vă respinge contestația, sau dacă organul fiscal nu răspunde în termenul legal, calea se deschide spre instanță. Acțiunea se introduce, în general, la tribunal sau la curtea de apel, în funcție de cuantumul sumei contestate, urmând regulile contenciosului administrativ. Aici se judecă fondul cauzei de un complet independent de administrația fiscală.
Spre deosebire de faza administrativă, în proces aveți instrumente suplimentare: se poate administra o expertiză contabilă sau fiscală, se pot audia martori, se pot lămuri aspectele tehnice de către un specialist desemnat de instanță. Practic, aici se cântărește cu adevărat dacă impunerea a fost corectă. Termenele de sesizare a instanței sunt scurte și se calculează de la comunicarea deciziei de soluționare, așa că nu amânați analiza dosarului.
Suspendarea executării: cum câștigați timp
Una dintre cele mai practice întrebări este: ce fac dacă fiscul vrea să execute suma cât timp eu mă judec? Răspunsul este suspendarea executării actului. Aceasta se poate cere instanței de contencios, iar dacă este admisă, actul nu mai poate fi pus în executare până la soluționarea cauzei. Nu se acordă automat; trebuie justificat un caz bine motivat și, de regulă, prevenirea unei pagube care ar fi greu de reparat.
În multe situații se solicită și o cauțiune, al cărei nivel depinde de valoarea contestată. Suspendarea nu înseamnă că ați câștigat procesul, ci doar că opriți presiunea executării în timp ce instanța analizează fondul. Pentru un contribuabil aflat în activitate, această măsură poate face diferența între a continua afacerea liniștit și a vedea conturile poprite.
Ce puteți obține, în concret
Rezultatul depinde de fiecare dosar, însă, în linii mari, prin contestarea unui act administrativ-fiscal puteți urmări:
- anularea totală sau parțială a deciziei de impunere și, pe cale de consecință, a accesoriilor aferente
- reducerea sumelor stabilite acolo unde calculul a fost greșit sau interpretarea legii a fost nefavorabilă
- suspendarea executării pe durata procesului, pentru a evita popririle și sechestrele
- restituirea sumelor plătite în plus, dacă ați achitat deja, cu dobânda legală
- obligarea fiscului la suportarea cheltuielilor de judecată, atunci când aveți câștig de cauză
Fiecare decizie de impunere are povestea ei, iar diferența dintre un dosar câștigat și unul pierdut stă adesea în primele 45 de zile și în felul în care sunt așezate argumentele. Dacă ați primit un astfel de act și nu sunteți sigur cum să procedați, vă pot analiza situația concretă, termenele care curg și șansele reale, și vă pot asista atât în faza administrativă, cât și în fața instanței. Cabinetul individual de avocat Dinu Șerban, Baroul Olt, cu sediul în Caracal, vă stă la dispoziție pentru o discuție aplicată pe documentele dumneavoastră.